– Puiule, hai să ne îmbrăcăm, că mergem afară! – Mama, a pac? (în parc?) Așa mă înțeleg eu cu puiul meu de om, care peste patru zile împlinește un an și șapte luni. Dis-de-dimineață îmi aduce papuceii și îmi arată ușa să mergem „afa” (afară); îi explic cu blândețe că o să ieșim puțin…
Nu știu de ce, dar în preajma sărbătorilor mă apucă dorul de bunici mai mult decât în orice altă perioadă. Probabil pentru că alături de ei am trăit cele mai frumoase sărbători. Și acum le petrec tot la țară, dar parcă pe vremea aceea erau altfel simțite, altfel trăite… sau poate așa le-am văzut eu…
Doamne, cât mi-e de drag să văd bătrâneii plimbându-se prin parcuri cu mâinile la spate și copiii zburdând ca niște mielușei! Uitându-mă la ei îmi crește inima; generații diferite, dar care se întorc în același loc… la locul de joacă Imaginea asta oprește timpul, iar mie personal îmi transmite multă liniște și multă pace. Văd…
De două zile, mânuțele tale mici și perfecte se încolăcesc în jurul gâtului meu și nu îmi mai dau drumul. În astfel de momente, nu văd, nu aud… doar simt și trăiesc clipa. Zilnic mă minunez de progresul și de evoluția ta rapidă, îți văd fericirea de pe chip și sclipirea din ochi și constat…
Nu știu cum e cu pupatul copiilor după ce cresc, dar când sunt mici, Doamne, ce dezlegare mai e! A mea minune încă mai stă la pupăcit cât vreau eu și zău că mult vreau; uneori și eu mă gândesc că i se duce un strat de piele de la atâta pupat. Savurez fiecare clipă,…
Am auzit deseori expresia “abia aștept să …” și m-am întrebat și încă mă întreb: De ce ne dorim mereu ce nu avem, și nu ne bucurăm de ce avem? Luni așteptăm să vină vineri, iarna așteptăm să vină vara, anul acesta așteptăm să vină anul următor… suntem într-o continuă așteptare. De ce așteptăm tot…
În fiecare zi învățăm lucruri noi, dar nimeni nu ne învață cum să facem față singurătății. Asta până când ”dânsa” apare nepoftită în viața noastră și ne întoarce viața cu susul în jos. Odată ce am făcut cunoștință cu ea, e nevoie să ne facem curaj să căutăm ajutor; și nu e o rușine. Recent…
Văd deseori în jurul meu persoane care în orice lucru caută perfecțiunea. Până să apară omulețul în viața mea, eu eram primul om perfecționist pe care îl vedeam…și de parcă nu ar fi fost suficient, mai eram și încăpățânată până la disperarea unora 🙂 Totul trebuia să fie “la dungă”, totul planificat până la ultimul…
Cam așa ne găsește pe noi fiecare dimineață… lipiți unul de celălalt, de parcă toată lumea ar fi doar a noastră; fără filtru, nepieptănați, fără machiaj sau țoale bune de pozat… doar noi, eu și tu, și tu și eu. Tu îmi asculți bătăile inimii, iar eu îți ascult respirația și savurez mirosu-ți pur, cum…
Mereu am spus că primăvara, odată cu renașterea naturii, renaște și omul. Ador să fiu afară cu orele, la plimbare sau la joacă prin parcuri cu omulețul, să mă bucur de zâmbetul de pe chipul trecătorilor și de Raiul ce l-a pregătit Dumnezeu pentru noi. Sunt fericită să văd că vremea bună a scos oamenii…
”Mama, pup”! Acestea au fost cuvintele puiului meu înainte să adoarmă. Era întuneric în cameră, iar eu, în timp ce îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat să strâng în brațe, îi pupam creștetul capului și îi ascultam respirația. Ca în fiecare seară, la ora somnului, stătea cocoțat pe mine, conectat la sursa cu…
Voi cât de bine stați cu prieteniile sincere? Eu, dacă socotesc bine, îmi ajung degetele de la o mână când le enumăr și nu mi-e rușine cu asta. Mă refer la prietenia sinceră pe care o găsim din ce în ce mai rar și la legătura strânsă pe care nu o poate rupe nici timpul,…
Știu că în vremurile pe care le trăim e greu să zâmbim și să fim recunoscători pentru simplul fapt că ne-am trezit. Stresul, neajunsurile sau poate lipsa sănătății, ne fură vlaga din noi și vibe-ul pozitiv cu care intenționăm să ne începem ziua. De când am devenit mamă, am înțeles că viața aceasta e mult…
Dacă ieri a fost despre bunici, azi e despre dragii noștri părinți. Despre acele ființe minunate, gata oricând sa se jertfească pentru noi. Despre părinții care fac alegeri înțelepte, ca viața copiilor să fie trăită în tihnă. Despre părinții care poate au rămas flămânzi ca să fie copiii sătui. Despre voi, părinții, care sunteți prezenți…
Vouă, celor care nu mai aveți bunici, cât de dor vă e de ei? Eu vă spun sincer că uneori mă fac țăndări de dorul lor. Aș vrea să-i scot din inimă, unde și-au făcut culcuș de când mă știu, și să-i îmbrățișez tare încă o dată. Aș vrea să-i mai împletesc o dată părul…
Voi cu ce gând vă începeți ziua? Vreau sa vă spun gândul cu care îmi încep eu fiecare zi: “Astăzi o să fiu mai bună decât ieri”. Am auzit și eu vorba asta de foarte mulți ani, dar pe atunci nu i-am dat prea mare importanță. Poate la prima vedere pare floare la ureche, dar…
