De două zile, mânuțele tale mici și perfecte se încolăcesc în jurul gâtului meu și nu îmi mai dau drumul.
În astfel de momente, nu văd, nu aud… doar simt și trăiesc clipa.
Zilnic mă minunez de progresul și de evoluția ta rapidă, îți văd fericirea de pe chip și sclipirea din ochi și constat că fac bine ce fac, că timpul petrecut împreună l-am folosit exact pentru ce l-am primit… să-l petrec cu tine, să te îngrijesc și să te iubesc cum știu eu mai bine.
Puiule, minunea mea, îți mulțumesc că m-ai învățat să fiu MAMĂ… da, tu m-ai învățat, pentru că meseria de mamă/de părinte nu este o meserie ce se învață din cărți…
Te iubesc minune! Azi, mâine și mereu..
