– Puiule, hai să ne îmbrăcăm, că mergem afară!
– Mama, a pac? (în parc?)
Așa mă înțeleg eu cu puiul meu de om, care peste patru zile împlinește un an și șapte luni.
Dis-de-dimineață îmi aduce papuceii și îmi arată ușa să mergem „afa” (afară); îi explic cu blândețe că o să ieșim puțin mai târziu, iar el înțelege, poate mai mult decât cred.
În fiecare zi mă surprinde cu ceva nou, leagă cuvinte și face propoziții, iar eu mă topesc de dragul lui.
Se uită la mine cu ochișorii lui albaștri, cu o privire sinceră cum nu am mai întâlnit-o niciodată până la el, și zilnic îmi arată că puiul meu nu mai e pui… e mare, curajos și curios.
Mă uit la el și mă întreb, când a crescut?
Dar știți ce? Nici nu contează când… ci cum!
Nu contează când trece timpul, ci cum trece.
Nu contează că timpul este ireversibil și neîngăduitor cu noi, atâta timp cât noi îl prețuim și măcar o părticică din el îl consumăm după placul inimii noastre.
Nu contează câți ani au trecut din viața noastră sau a puilor noștri, ci cum au trecut. Cât le-am oferit din timpul nostru, din iubirea noastră, din energia noastră bună, cât de prezenți am fost în viața lor.
Nu contează dacă nu am apucat să mâncăm, atâta timp cât ei sunt sătui.
Nu contează ce le-am dat să mănânce, atâta timp cât i-am hrănit cu iubire.
Nu contează cât de frig a fost, atâta timp cât am avut brațe călduroase.
Nu contează nicio jucărie veche sau nouă, atâta timp cât ne jucăm cu ei.
Nu contează nicio durere a noastră, atâta timp cât ei sunt sănătoși.
Nu contează nicio lacrimă vărsată, atâta timp cât ei zâmbesc.
Nu contează nici dușurile la minut, atâta timp cât ei au nevoie de noi.
Nu contează oboseala ce se citește pe cearcăne, atâta timp cât lor le e bine.
Nu contează dacă ne târâm picioarele după noi, atâta timp cât ei țopăie.
Nu contează nici nopțile albe, atâta timp cât ei și-au găsit liniștea în brațele noastre.
Contează doar ca temelia vieții lor să fie una solidă și construită cu și din iubire.
Izvorul dragostei ce le-o purtăm puilor noștri nu va seca niciodată, iar ei asta vor ține minte și o vor transmite mai departe la rândul lor… iubirea pe care le-am arătat-o, nu hainele de firmă cu care i-am îmbrăcat sau jucăria scumpă recent cumpărată.
Puii noștri vor da mai departe exact ce au primit de la noi: bunătate, iubire, îmbrățișări… sau nu.
Da puiule, în parc mergem…
