Dacă ieri a fost despre bunici, azi e despre dragii noștri părinți. Despre acele ființe minunate, gata oricând sa se jertfească pentru noi. Despre părinții care fac alegeri înțelepte, ca viața copiilor să fie trăită în tihnă. Despre părinții care poate au rămas flămânzi ca să fie copiii sătui. Despre voi, părinții, care sunteți prezenți în viața copiilor voștri și vă asigurați în fiecare zi că le e bine.
Eu nu știu cum e să ai ambii părinți, pentru că de când mă țin eu minte, am avut doar unul: pe mama. Tata a fost doar un călător prin viața mea, ce a coborât din trenul vieții mele la prima oprire.
Dar mama, iubita mea mamă, eroina mea, izvor de bunătate și curaj… ne-a îngrijit și ne-a hrănit cum a știut ea mai bine, iar iubire ne-a oferit cât pentru doi.
Eu, până să devin mamă, nu am știut că sunt capabilă să ofer atâta iubire, că pot să am atâta răbdare cu cineva, că pot să lăcrimez în fiecare zi de fericire, de dragul unui omuleț. Deseori mă întreb: dacă în inima mea încape atâta iubire pentru un sigur pui, cât de încăpătoare e inima mamei ce poartă iubirea pentru patru?
Am citit undeva că atunci când ai mai mulți copii, iubirea nu se împarte ci se înmulțește. Cât de frumos! Ferice de ea!
Eu încă sunt o norocoasă că pot să o mai strig pe mama, în brațe pot să o cuprind. O sun în fiecare zi să o aud, să mă asigur că e bine și să-i spun că o iubesc, pentru că știu că într-o zi voi zice, a fost o dată…
Dacă trebuie să mă înclin în fața cuiva și să-i mulțumesc pentru omul care sunt astăzi, aceea e mama. De la ea am învățat să lupt cu viața, să mă ridic după o căzătură, să mă scutur de praf și să o iau de la capăt de câte ori e nevoie. Văzând-o mereu la muncă pentru că eram mai mulți de-o grămadă și trebuia să ne asigure traiul, am conștientizat că numai muncind voi avea ce îmi doresc. Zestrea nu era pe lista noastră cu priorități… era pe o altă listă, de așteptare… mult și bine.
Așadar, mama, te iubesc până la capăt și după aceea și îți mulțumesc pentru cât mi-ai oferit. A fost mai mult decât suficient.
Celor care încă o mai aveți pe mama, a voastră mamă, a voastră eroină, vă doresc să fiți îngăduitori, pentru că bătrânețea nu vine cu flori; să o sunați în fiecare zi pentru că știți și voi că într-o zi, telefonul o să sune… ocupat. Iar celor care nu o mai aveți, vă doresc să vă găsiți cuvintele potrivite în rugile voastre și să o sunați de pe numărul inimii, unde ați păstrat-o cu atâta drag.