Regatul Cerului în Apuseni

„Azi o să vă surprind! Am găsit un loc”…

Acestea au fost cuvintele lui Dani (jumătatea mea), după ce dis-de-dimineață a făcut o drumeție prin împrejurimi, până ce eu și puiul nostru de om ne-am trezit.

Zic, serios? Unde? Curioasă tare…

„E în zonă, nu foarte departe, dar nici aproape… Avem mult de urcat, dar e un loc de poveste… o poieniță lângă un râuleț, vegetație multă… e ce trebe’. ”

Apropo, ai văzut filmul „Regatul Cerului”? Mă întreabă apoi nedumerit.

Zic, nu…

Mno cam așa e acolo unde vă duc! 

Măi fraților, am înfulecat cu pruncul o omletă, nemestecată, ne-am pus cu noi rucsacul de drumeții, hamace, încălțările potrivite și am luat-o la pas, gata, gata să fug cu minunea în marsupiu, nerăbdătoare să văd „Regatul” :).

Urcăm, urcăm, mai mâncăm câte-o frăguță, o afină, mai câte-o zmeură, mai o gură de apă… toate bune… frumos traseu, n-am ce zice…

Mai avem mult? Întreb după o vreme… Nu de alta, dar pe lângă ale mele, mai aveam încă 12 kg de iubire în marsupiu.

Încă puțin, apoi începem să coborâm și ajungem, îmi răspunde foarte încântat și mândru în egală măsură.

Bun zic, mai pot atât…

A luat-o puțin înainte, iar de după o curbă se aude o voce… vocea lui: bine ați venit în regatul cerului! 

Măresc pasul în timp ce mă gândesc: pregătește-te, Criss, să vezi Raiul din Țara Moților.

Trec de curbă și îl văd cu mâinile sus: Tadam, am ajuns! :)))

Mă uit la el, mă uit la „Regat” :), iar mă uit la el și la urzicile înalte cât casa, cu care deja începuse să se lupte cu bețele de trekking și nu reușeam să ies din starea de șoc :))

Se uită la mine și după ce vede curcubeul de pe fața mea, zice: „nimic nu te mai entuziasmează”! … Mă uit iar la el și mă gândesc: cineva e nebun… ori el, ori eu…

Adevărul e că m-a surprins! :))

Îmi spun că mai bine râd decât să mă enerveaz, și întreb: unde pun păturica și hamacele? 

Pe aici pe undeva! :))

Regatul Cerului despre care vorbea Steje al meu era de fapt o margine de cărare unde erau aruncate 6 lemne groase și lungi printre care au crescut toate bălăriile și care nu au văzut coasa niciodată.

Era locul perfect unde să-ți rupi cel puțin „telescoapele” ce le aveam la purtător 🙂

O, da, și ce e mai important: lângă „regat” era un râuleț, atât de mare, încât l-am traversat dintr-un pas :))

Sunt greu de entuziasmat, ce să zic :))

Râdem și glumim, dar dacă tot am urcat atâta, nu mă duc de aici fără să văd cu adevărat Regatul Cerului din inima munților Apuseni.

Am înaintat pe aceeași cărare, până am ieșit din buruieni și noroi, apoi am dat de un câmp deschis, din vârful căruia am cuprins cu privirea Regatul Cerului.

Și da, azi am atins Cerul. Și nu pentru că am pus mâna pe el, ci pentru liniștea sufletească pe care am simțit-o stând acolo, în vârf de deal, cu cei mai dragi ai mei. 

Acolo, de unde priveam cerul și auzeam doar bătăile inimii mele și plescăitul puiului ce se răsfăța la sân.

Azi am simțit din nou cât de binecuvântați suntem noi oamenii… cât de fericiți putem fi dacă ne dăm voie…

Azi am realizat încă o dată cât de importante sunt alegerile pe care le facem.

Azi am ales să tac și să caut partea bună în cea rea… să caut ce se află dincolo de „nemulțumirea” mea… și am găsit: era dorința de a vedea frumosul din acel loc.

Și încă o lecție: să nu avem niciodată așteptări, dar niciodată! :))

După ce am revenit la cazare, m-am documentat și eu despre filmul renumit Regatul Cerului, Kingdom of Heaven, să nu fiu chiar „blondă”.

Spre surprinderea mea (din nou), am constatat că nu avea nicio legătură cu drumeția noastră de azi și l-am întrebat pe Dani de unde ideea cu filmul, că e cam pe lângă…

Răspunsul a fost: mi-a plăcut cum sună, plus că în film este vorba de aventură și războinici, așa ca voi, ca tine mai ales :).

So, here I am! Xena, prințesa războinică! :))

Ps: mâine m-a invitat în alt „regat”! Oare să mă duc? 🙂

Cu prietenie, 

Cristina