Nu știu cum arată Raiul sus în Cer și poate nu voi ști vreodată, dar aici, pe Pământ, l-am văzut de multe ori.
Îl văd în tot ce a creat Dumnezeu pentru noi, în bogățiile naturii, în zumzetul insectelor, în ciripitul păsărilor.
Îl văd în bunătatea oamenilor sinceri…
Îl văd în fiecare zi în ochii puiului meu, în îmbrățișările lui, în zâmbetul lui, în vorbele alea stâlcite, după care mă topesc.
Îl aud în glasul jumătății mele, când se întoarce acasă.
Îl văd și îl aud zilnic, dar ieri l-am simțit până în măduva oaselor.
A fost o zi în care nu mai era loc de „mai bine”. A fost perfect! Ba nu, mai mult decât perfect!
Am fost la Bălan, localitatea Bălan… la o aruncătură de băț de casă. Mai exact, la vreo 35 km depărtare de Zalău.
Acolo, într-un vârf de deal, se află Raiul, în inima Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului.
Un loc de poveste, parcă rupt din altă lume, unde domnește frumosul sub toate formele lui.
E locul unde e suficient să fii! Nu trebuie să faci și altceva.
E locul unde primează liniștea, bunătatea, iar iubirea și recunoștința față de Dumnezeu se vede până și în firul ierbii.
E locul unde expresia „Fă RAI din ce ai” e la ea acasă.
Acolo e Raiul! În acel colț magic, ce transmite cele mai nobile sentimente, în oamenii locului și în ceea ce dau mai departe acelora care le calcă pragul.
Vă îndemn pe toți să faceți un popas acolo, să vă conectați cu locul, să închideți ochii și să vă deschideți inima… e tot ce aveți nevoie!
Să fim recunoscători pentru tot ce am primit, pentru tot ce am pierdut și pentru tot ce ne-a rămas!
Cu recunoștință pentru voi toți,
Cristina
