Astăzi nu aș putea să scriu despre altcineva decât despre copilul meu… despre cel ce mi-a schimbat viața și percepția asupra vieții 360°.
Despre minunea pe care am așteptat-o 7 ani și care a venit când nu mi-a rămas decât speranța. Speranța că poate, odată, Dumnezeu o să decidă că un pui de om e ceea ce am nevoie. Pentru că da, Dumnezeu nu ne dă întotdeauna ceea ce îi cerem, ci ceea ce avem nevoie.
Speranța că poate odată o să-mi strâng și eu „sufletul” în brațe.
Speranța că poate odată inima mea va fi neîncăpătoare…
Speranța că poate odată urechile mele vor auzi cel mai frumos „mama”.
Speranța că poate odată o să dăruiesc iubirea aceasta multă pe care am adunat-o atâția ani numai pentru el.
Toate acestea până într-o zi, când speranța a prins viață… Un Înger în chip de copil!
Un pui perfect de om, care mă învață în fiecare zi să fiu mama de care are nevoie.
Mă învață să iubesc până dincolo de limite, până la cer și dincolo de stele.
Azi este despre el și despre toții copiii din viețile noastre.
Despre cei ce ne arată în fiecare zi că iubirea nu are limite și se oferă necondiționat.
Despre ei, bucuria și zâmbetul nostru din fiecare zi.
Despre ei și copilul din noi.
Despre ei și despre noi toți, cei ce ne păstrăm zâmbetul copilăresc și sufletul de copil.
La mulți ani copii mici si mari!
La multi ani , suflete minunate !!💞💞🍀