Mi-a zis Dani (soțul), mai deunăzi, că dacă nu aș fi măritată, m-ar lua de nevastă :))
I-am răspuns că nu sunt sigură că e așa, dar dacă el asta declară, nu pot să mă simt altfel decât onorată 🙂
A râs copios… oare ce să înțeleg din asta? 🙂
Chiar îl cunosc atât de bine? :))
Dacă e să fim sinceri, nu cred că există familii fără „discuții și controverse”; familii în care să curgă numai lapte și miere, chiar dacă dețin un stup și o vacă :))
Noi, după 10 ani de căsnicie, încă mai mâncăm din „borcanul cu miere”, ăla despre care se vorbește după nuntă când totul e roz, dar e drept că nu de puține ori a tot trecut lingura prin miere, ca și cuțitul prin brânză, și a ajuns în „fundul borcanului”, acolo unde dai de ceva maro și care nu miroase tocmai plăcut :))
Că da, suntem oameni cu caractere și opinii diferite; eu nu sunt soția perfectă, nici el soțul perfect și nici nu suntem familia perfectă. Important e că suntem sănătoși, fericiți, iar de la venirea lui Nataniel în viața noastră suntem și împliniți.
Ce aș putea să-mi doresc mai mult?
Avem o căsnicie condimentată cu de toate, ca majoritatea căsniciilor, zic eu… cu momente bune și mai puțin bune, cu zile în care nu uităm să ne spunem sau să ne scriem un te iubesc, chiar și pe grabă, și zile când mă întreb: oare cu ce să arunc după el să fiu sigură că îl nimeresc? :))
Cu siguranță e valabilă și reciproca :)).
Bine, asta se întâmplă mai rar; în general mi-e drag tare, că e băiat bun și tată bun, cu multe calități, dar uneori ne mai fierbe sângele în vene, doar suntem vii 🙂
Cu toate acestea, pot să spun că avem o căsnicie fericită, pentru simplul fapt că reușim să trecem peste orice împreună. Ba chiar devenim mai uniți și mai puternici după câte-o trântă.
Pentru că atunci când unul e la pământ, celălalt e mai puternic, să-l ridice…
Pentru că atunci când unul e supărat, celălalt are o vorbă sau o glumă bună la el…
Pentru că atunci când luăm decizii, le luăm împreună…
Pentru că atunci când avem nevoie de o încurajare, o găsim acasă…
Pentru că atunci când unul nu mai poate, celălalt mai poate puțin…
Pentru că atunci când râdem, râdem împreună…
Pentru că atunci când plângem, plângem separat :))… glumesc, rareori, tot împreună mai și plângem…
Pentru că atunci când ne enervăm o facem reciproc, deci suntem chit :))…
Pentru că într-un târziu, dar nu prea târziu :), am învățat că nimeni și nimic nu este mai important decât familia.
Familia este prima opțiune… în sânul ei te întorci în fiecare zi, acolo găsești înțelegere, găsești susținere, găsești căldura căminului, găsești soare când afară e furtună, acolo găsești tot ce îți dorești.
Uneori, în nebunia din fiecare zi (cauzată de stresul la locului de muncă sau alți factori, poate chiar de goana după bani), e important să ne reamintim că cea mai mare binecuvântare a unui om este familia, iar a unei familii, sunt copiii.
Degeaba avem o carieră de succes, adunăm averi sau faimă, dacă nu avem cu cine să ne bucurăm de ele, sau credem că avem, dar de fapt nu avem… poate pentru că în timp am lăsat soția/soțul, familia, ca a doua sau a zecea opțiune.
Adevărul pur e că nici banii, nici succesul, nici cariera nu o să ne aștepte acasă, nici nu o să ne sară în brațe la intrarea în casă, nici nu o să ne îmbrățișeze noaptea, nici nu o să ne șteargă lacrimile și nici nu o să ne spună te iubesc sau suntem împreună în asta, atunci când cade cerul peste noi.
Degeaba avem conturile pline, dacă inima e goală.
Degeaba oferim afară totul, dacă înăuntru e pustiu.
Degeaba avem brațe călduroase, dacă nu oferim îmbrățișări și mângâiere.
Degeaba avem zâmbet frumos, dacă nu îl împărțim și cu alții.
Degeaba, degeaba, degeaba…
Să prețuim și să înmulțim clipele petrecute în sânul familiei pentru că altfel toată truda noastră va fi în zadar și vom ajunge să trăim împreună, dar totuși singuri.
Ps: dacă nu ai fi însurat, și eu te-aș lua de bărbat! ❤️
Cu prietenie,
Cristina