Azi una scurtă de tot… Așa ca weekendul 😆
Înainte să vă spun ceva important, vă povestesc pe scurt cum era să mă „văcesc” azi, să mă fac una cu pământul.
M-am grăbit fără motiv, adică fără să-mi plece trenul, să fiu așteptată sau să întârzii în vreun loc.
Am ieșit în graba mare din casă, și ca să-mi demonstrez că nu sunt înțepenită chiar de tot, am zis că îndată sar peste cele trei scări de la intrarea în casa scării.
Nici nu am terminat bine de gândit că am fost jos… Bine, nu în aceeași poziție pe mi-am imaginat-o 🤣
Ce-i drept, mișcarea asta nu am făcut-o pentru prima dată, și nici nu era mare scofală, să sari trei trepte, dar nu când ești îmbrăcată cu un fâș strâmt, până la genunchi, ce nu se dezlipește de tine numai cu șpaclul.
Norocul meu a fost că tricicleta lui Nataniel era la îndemână și m-am prins de ea, că altfel mă împrăștiam cât sunt eu de lungă și de lată.
Știți acele momente când te uiți în stânga și în dreapta, te scuturi de praf, și te rogi să nu te fi văzut cineva? No, ăsta a fost unul dintre ele…
Și atunci intră vecinul în bloc și te întreabă:
– Bună, vecinucă! Ce faceți?
Te colorezi la față mai ceva ca și curcubeul și îi răspunzi relaxată:
– Pregătesc tricicleta pentru o plimbare! 🤦🏼♀️
Ce Doamne iartă-mă să îi spun omului?
Că sunt țicnită la mansardă sau rudă cu Van Damme și fac pe karatista?
Bineînțeles că după ce a trecut vecinul de mine, m-am prăpădit de râs de una singură, apoi m-am întors în casă, că totuși mă durea pe ici, pe colo.
Dar Doamne, cine a zis vorba: ” unde nu-i cap, vai de picioare”, mare dreptate a mai avut.
Ce voiam să vă spun important, e că îmi arunc fâșul… Că din cauza lui nu am reușit să fiu Cristina balerina, să mă desfășor cum am vrut. 🤣 Punct.
PS: de selfie nu mi-a mai ars când m-am dat de pământ, dar și poza atașată e tot dintr-un moment de nebunie, nedureros, ce-i drept. 🙂
Vă țucă Criss!
Fiți buni și blânzi!