Uitându-mă puțin în urmă am constatat că anul acesta am avut cel mai frumos Crăciun… Cel mai tihnit și liniștit Crăciun.
Fără alergătură multă și oboseala pregătirilor până trosnesc toate oasele în mine.
Fără nopți nedormite că am de răsucit cozonaci sau de prăjit șnițele.
Nu… de data asta a fost altfel. Toate cumpătate, toate cu măsură.
Am avut și colindători, am colindat și noi și am petrecut clipe frumoase alături de oameni dragi. Am făcut de toate.
La miezul nopții ne-am îmbrăcat pijamalele și Doamne ce mi-a mai tihnit.
Pentru nimic în lume nu aș fi vrut să fiu în alt loc, în alte haine. Am fost exact acolo unde mi-a fost și inima.
Apoi, ne-am urcat puiul în mașină și am plecat la o plimbare în căutarea lunii.
Luna dispăruse de pe Cer, iar Nataniel avea o curiozitate : ” unde s-a ascuns”? Așa că, am pornit în căutarea ei.
Colindele răsunau din inima bisericii în sătucul de pe Valea Someșului, iar cerul era încărcat cu stele ce străluceau parcă mai tare ca niciodată.
Nu am găsit luna, dar privind Cerul mi-am umplut inima cu bucurie că într-o seară, ca aceasta, S-a născut Pruncul Sfânt.
Am simțit prin toți porii că noaptea aceea nu a fost despre Moș Crăciun, nici despre noi, nici despre case lustruite și platouri încărcate, nici despre 10 feluri de prăjituri și haine noi pe umerase, așa cum obișnuim să credem, ci despre O Mamă.
O mamă ce a bătut din poartă în poartă să-și caute un locaș unde să-și aducă pruncul pe lume.
Despre El, pruncul Iisus, ce s-a născut într-o iesle pentru că toate ușile caselor i-au fost închise.
E despre Mântuitorul nostru al tuturor, ce s-a născut pentru noi…
Noaptea aceea e despre iubirea de oameni…
Vă doresc tuturor, ca iubirea de oameni să vă înconjoare, să vă deschideți inima și să primiți iubirea nemărginită a Pruncului Isus iar pacea și bucuria vă însoțească la tot pasul.
sanatate