Azi e despre bucurie, balsamul pentru suflet… Bucuria de a dărui… orice poate aduce bucurie în viețile celorlalți.
De când mă țin eu minte mi-a plăcut să dăruiesc…și niciodată nu am dăruit ceva cu scopul de a primi înapoi.
Țin minte că eram copil și așteptam cu sufletul la gură perioada sărbătorilor de iarnă să le pot oferi cadouri fraților mei. Îmi amintesc, cum toate economiile pe care reușeam să le fac înainte de acea perioadă (Moș Nicolae), le foloseam pentru a cumpăra mici atenții.
Și nu era vorba de cadoul în sine, ci de bucuria de pe chipul fraților mei, și, deși, au trecut o căruță de ani de atunci, azi sunt la fel, iar perioada aceasta pentru mine e hrană pentru suflet. Mă hrănesc cu asta.
Îmi place să fac surprize, să creez, să dăruiesc „emoții”.
Sunt copilul care încă mai vrea să creadă în Moș Nicolae și în Moș Crăciun și dăruind să mă bucur cât pot de mult pentru bucuria altora. Pentru că bucuria lor e și bucuria mea.
Ador să pregătesc fiecare cadou, până la ultimul detaliu, să-mi pun tot sufletul acolo în el. Să stau noaptea doar eu cu mine, și să pregătesc exact cum mi-ar plăcea să primesc. Și nu am dat greș niciodată. Și nici nu mi-e teamă că voi da greș atâta timp cât vine din suflet.
Zilele trecute, sau mai exact nopțile trecute 🙂, am pregătit niște daruri pentru câteva persoane dragi mie, și Doamne bine mi-a mai prins. Și chiar dacă orele de somn au fost mai puține, pe cuvânt că nu am simțit asta… pentru că m-am culcat bucuroasă și m-am trezit și mai bucuroasă.
Ziua de marți a fost wow… plină de emoții pozitive… acele emoții care ne umezesc ochii și ne fac „pielea de găină”.
Acele emoții care ne taie respirația și care ne țin o zi întreagă cu gura până la urechi.
Și spuneți voi dacă nu merită o bucurie atât de mare să-mi fure 2-3 ore din timpul somnului? Ba merită, chiar mai multe.
Pentru că nimic nu ne aduce mai multă satisfacție și împlinire ca atunci când suntem fericiți.
Când seara, după ce punem capul pe pernă și ne gândim la ziua ce a trecut, să putem spune: azi am adus bucurie, azi am făcut o faptă bună sau azi am înseninat ziua cuiva.
Că e vorba de un cadou, de un zâmbet sincer, de un braț de sprijin pentru o bunicuță ce vrea să traverseze strada, de o îmbrățișare, de o vorbă bună, de o încurajare spusă la momentul potrivit, de o bomboană pe care mi-o aduce un coleg în fiecare zi și mă întreabă „în care pumn e”?, iar mie îmi zâmbește sufletul pentru că într-o perioadă a fost jocul preferat al puiului meu.
Și chiar nu contează sub ce formă dăruim sau în ce haine sunt îmbrăcate faptele bune. Contează doar emoția. Bucuria cu care am oferit. Bucuria și sclipirea din ochii celuilalt, adult sau copil, și sufletul nostru pus acolo tot, împachetat frumos și cu fundiță.
Și nu trebuie să facem gesturi mărețe pentru a face pe cineva fericit.
Orice faptă bună, cât e ea de mică, nu va trece neobservată de Dumnezeu.
Pentru că El le ține evidența ca apoi să le întoarcă asupra noastră însutit.
Îmi doresc pentru toți să fim oamenii faptelor bune și să livrăm bucurie în fiecare zi a vieții noastre, nu doar de sărbători.
Până data viitoare, fiți veseli, buni și blânzi.
Cu prietenie,
Cristina
