Ardeleanca între olteni

Niciodată nu m-am gândit că pot ajunge într-un loc din țară și să nu înțeleg în totalitate ce vorbesc oamenii cu mine, și invers. Asta până să ajung printre olteni.

În drumul nostru spre mare am poposit în Râmnicu Vâlcea, pentru că Dani avea o „dorință arzătoare” să vadă niște „oltence fierbinți” și neapărat să viziteze stațiunea Olănești, că are el niște amintiri frumoase sau, zic eu, fierbinți, cu o fostă prietenă 😄.

Și cum altfel să fiu soția ideală dacă nu ne oprim acolo să poată depăna amintiri? … n-ai cum altfel 😄.

Îmi povestea el râzând cum se distra la Olănești cu M. și acasă îl aștepta P. ( e nume de fată, nu organ de reproducere 😄), iar pe P. o aștepta A. în altă parte a țării. 

Cert este că ne-am amuzat bine pe seama „pătratului amoros”, iar ce s-a întâmplat la Olănești, rămâne la Olănești 😄.

Bine, el are foarte multe amintiri din zona respectivă, pentru că a fost acolo ani la rând, vorba lui, obligat-forțat, cu părinții, bunica, mătușa, cu tot alaiul, dar cu toate astea, nu am auzit prea multe decât despre fostele iubiri sau prietenii din Olănești 🙂

Aaaa da, și despre cum pregătea medicul un „cocktail” cu apă de la izvoarele 7,9,10, apoi cu o seringă îi ciuruia buca în fiecare zi.

Mi-a povestit și despre cât de „puturoasă” era apa de la izvorul 5 și cum trebuia să o bea în fiecare dimineață, ca să se „trateze”🙂. De ce să se trateze? Nu am întrebat niciodată, de frica răspunsului 🙂

Am vizitat stațiunea, superbă de altfel, am fost pe la toate izvoarele, ne-am jucat într-un părculeț, am făcut drumeții prin pădure, toate bune, minunat.

La ora amiezii ne-am oprit la o terasă pentru masa de prânz. 

Am hotărât să comandăm câte o ciorbă să mănânce și puiul, apoi pentru noi și o pizza mică.

Vine ospătărița să preia comanda; o tinerică subțirică, ca „trasă prin inel”. Drăguță olteanca, n-am ce zice. Dacă era și „fierbinte”, asta nu știu să vă spun 🙂.

– V-ați hotărât? ne întreabă.

Zic, da.

– Vrem o ciorbă de perișoare, o ciorbă de fasole cu afumătură și o salată de ceapă.

– Se uită la mine, cu niște ochi mari cât ceapa pe care am comandat-o și zice: Nu avem salată de ceapă!

Mă uit la ea, mă uit la Dani, mă uit iar la ea și o întreb: da’ ceapă aveți?

Ea încântată: Da, avem multă!

Ne bufnește râsul, așa din toată inima, râde și ea, cred că de râsul nostru, apoi îi spun: „No nu-i bai, adu-ne o ceapă mare tăiată felii că ne’ facem noi salata”.

Se uită timidă la mine și zice șoptit: „Nu înțeleg, să vă aduc o ceapă? Sau nu?! 

Zic, da, te rog, vrem o ceapă tăiată felii.

Zâmbește ușor rușinată și zice: sigur…

Pleacă fata și mă uit curioasă în meniu la pagina cu salate, unde surprinzator se regăsește și salata de ceapă. Nu zic nimic, bucuroasă că într-un final ne-am înțeles.

Revine cu ciorbele și o ceapă tăiată grosier.

Îi mulțumim, apoi îi spun că dorim să comandăm și o pizza, dar fără masline pe ea.

Se uită la mine nedumerită și zice: ” Dar nu cred că se pot lua DUPĂ ea”.

Mă uit la ea ca măgarul la poarta nouă fără să „procesez” prea mult ce a zis, mă uit la Dani care se abținea să nu crape de râs, apoi o întreb: „După cine”? :))) 

Ea, foarte tare pe poziție zice: „după pizza”.

Iar mă uit la ea, ea la mine, mă uit la Dani care se prăpădea de râs și îmi dau seama că amândouă vorbim „limbi străine” 😄.

Singurul întreg la minte, care a priceput ce vorbeam amândouă, era Dani, dar el a preferat să se bucure de o scenetă comică fără să-și cumpere bilet.

Sincer, în acele momente chiar m-am gândit că sunt „blondă” și la propriu și la figurat. Fără șansă de recuperare. Ce Doamne am că nu pricep ce vorbește fata asta? Da’ ce are ea, că nu pricepe ce vorbesc eu?

Într-un final, mi-am dat seama că de fapt acel „după” oltenesc, era un „de pe” ardelenesc.

Totuși i-am zis să nu le mai pună, ca să nu trebuiască să le mai luăm „după ea”.

M-a asigurat că așa va fi 🙂

A venit pizza cu tot cu măsline :))

Am râs atât de bine că nici nu m-am putut enerva, ba chiar i-am lăsat și bacșiș, dar Doamne, nu pune ardelenii și oltenii la aceeași masă, că cineva sigur rămâne flămând :)).

 

 

Cu prietenie,

Cristina