Nu știu ce ne lipsește nouă, românilor, dar cu simțul umorului știu că stăm bine.
După cum v-am povestit săptămâna trecută, ne-am înscris la un sejur de 3 săptămâni la mare. La marea noastră cea mare și neagră.
Între timp, s-au aliniat și astrele în favoarea lui Dani, deci treaba e bună. Așa că, Dani, stai liniștit și te liniștește că ești pe mâini bune 🙂. Horoscopul e de partea ta.
Ne-am obișnuit ca dimineața să mergem la plajă până înainte de orele amiezii, apoi urmează somnul de frumusețe, iar după-amiază revenim la bălăceală.
Care ați fost la mare în România, știți că pe plajă e locul unde se vinde și un… orice, dacă e împachetat frumos.
Nici nu te apucă bine foamea dimineții, că deja te strigă nenea cu gogoșile:
„Gogoși calde, aromate, v-am adus”!
Dacă te-ai gândit să ațipești nițel, așa la briza mării, nu-ți face planuri mărețe, că tanti cu porumbul a făcut vocalize toată noaptea și are corzile încălzite… o auzi și din „fundul grădinii”.
„Porumb proaspăt și fierbinte, cine mai dorește?”
„Alo, porumbelu’! Arde, frige, cu sărică”!
„Are sare, n-are sare, porumbelul de la mare”!
Și cum numai asta auzi o jumătate de zi, nu ai cum să vorbești altfel… Așa că, după săptămâna ce s-a încheiat, când al meu porumbel – soț stătea ca pe jar, am început să-i cânt și eu: „N-are stare, vrea să zboare, porumbelul de la mare”! 😄
Ehe, e altceva! Acum nu mai vrea să plece porumbelul păcii! Nu se mai cere acasă, nu mai întreabă ce facem atâta vreme, dar zilele tot le mai numără 😄.
Cred că asta îi lipsea porumbelului meu… să-i cânte ceva porumbița, cu glas de privighecioară 😄.
Și apropo de simțul umorului, tre’ musai să vă povestesc de prima noastră vizită la lacul Techirghiol.
Ne-am dus într-o seară la o plimbare în jurul lacului. Există o faleză amenajată de aproximativ 4,5 km dus-întors, unde te poți plimba până faci bătături… posibil de acolo să le fi făcut și Dani 😄.
Acum sincer, e chiar frumos locul și lacul și merită vizitat.
Ce nu e foarte plăcut, pentru un rând de oameni în categoria în care mă includ, e mirosul… pute a nămol că îți pică nasul, dar dacă mergi de mai multe ori, parcă nu mai e așa rău; te obișnuiești, ca și cu orice de altfel.
Ne-am gândit să urcăm pe ponton de unde se arăta o priveliște minunată.
La urcarea pe acesta, ne întâmpina de-o parte și de alta, intrarea în lac, nefolosită prin acest loc, plină de alge multicolore și urât mirositoare.
De-a dreptul oribil, dacă mă întrebați pe mine.
Dani era foarte încântat atât de ce vede, de calitățile pe care le are apa aceasta, cât și de beneficiile celor ce îndrăznesc să se bălăcească sau să se camufleze într-un strat de nămol.
Se uită la fața mea care exprima o oarecare reținere și zice:
– „Tu știi că dacă intri în apa asta, ieși fecioară? Se închid toate, inclusiv rănile!” 😄
Am râs bine și i-am spus că nu e nevoie să intru în apă, că m-am născut fecioară și mor fecioară, cu toate rănile mele 😄.
Deci, celor care vă doriți fecioria înapoi, peștișorul auriu din lacul Techirghiol vă îndeplinește dorința. Îndrăzniți!
Până data viitoare, fiți veseli, buni și blânzi!
Cu prietenie,
Cristina