Astăzi am fost întrebată dacă eu știu să plâng sau dacă sunt tristă vreodată.
O, da! Pe ambele le trăiesc… nu des, dar și când fac asta, îmi plâng singură de milă :))
Sunt o „sensibiloasă” și nu-mi trebuie multe cuvinte ca să plâng…
Uneori sunt doar tristă, alteori plâng de dor, plâng de supărare, plâng pentru mine, pentru alții, plâng când sunt dezamăgită de persoane dragi, plâng de dragul puiului meu.
Și da, am zile când sunt la pământ, precum preșul de la intrare, dar indiferent ce lucru negativ mi se întâmplă, nu rămân blocată acolo.
Lucrez cu mine însămi să trec ușor peste toate și încerc zi de zi să devin cea mai bună versiune a mea. Învăț zilnic să fiu persoana pe care o caut în celălalt, dau greș, o iau de la capăt, până când viața se va plictisi să mă provoace.
Aleg să „trăiesc” în fiecare zi, pentru că de murit, o voi face o singură dată.
Aleg să zâmbesc!
Aleg să scriu gânduri pozitive pentru că asta simt și pentru că de cele negative ne lovim în fiecare zi la tot pasul și mai avem și podul plin. Fix eu aș mai lipsi să scriu despre asta sau să mă plâng :).
Cu ce aș ajuta și pe cine? Vă spun eu, cu nimic, pe nimeni.
Vreau să fac RAI din cât am, puțin sau mult, să „ung sufletele cu balsam”, să dau din mine tot ce am mai bun și mai frumos, să aduc bucurie și să fiu recunoscătoare pentru tot ce am și ce nu am, dar asta nu înseamnă că viața mea este perfectă. Nu e așa.
Am o viață ca oricare altă persoană, cu urcușuri și coborâșuri, cu frici și temeri, și trăiesc aceleași vremuri ca voi toți.
Nu am o viață perfectă, nici casa perfectă, nici mașina perfectă, nici căsnicia perfectă, pentru că noi nu suntem perfecți, dar sunt bucuroasă pentru tot ce am și pentru viața pe care o trăiesc, așa cum e ea, cu zile bune și nebune.
E mai mult decât am nevoie pentru a fi fericită.
Dar cel mai important e că am un copil perfect! Singurul lucru pe care l-am făcut în viață PERFECT! Noi puțin, Dumnezeu mai mult.
Cu prietenie,
Cristina