Cu siguranță toți vă amintiți momentele când puii voștri de om au început să vorbească.
Știu că atunci când stâlceau cuvintele v-ați împrăștiat de dragul lor și erați buni de adunat de pe jos cu mătura și cu fărașul.
Știu că v-ați minunat de ei în fiecare zi și v-ați întrebat de unde știu atâtea.
Știu că ochii v-au fost încărcați de lacrimi când v-au strigat pentru prima dată „mama”, apoi a doua și a mia oară.
Știu că niciodată nu v-a vorbit cineva mai frumos decât ei, nici mai blând, nici mai profund și nici mai sincer. Știu că oriunde ați fi, le-ați recunoaște vocea sau plânsul, dintr-o mie.
Știu că pentru nimeni, niciodată, nu veți fi „universul întreg”, așa cum ați fost pentru ei, cel puțin în primii ani de viață.
Știu că pentru nimeni, niciodată, nu veți fi atât de importanți, așa cum sunteți pentru ei, o viață întreagă.
Știu și cunosc iubirea ce le-o purtați în inimă, pe umeri, în fiecare celulă și atom al corpului vostru. Știu că acele cuvinte spuse stâlcit, așa cum numai ei știu să o facă, v-au făcut inima să explodeze de atâta iubire, ce dă pe dinafară.
Știu ce ați simțit, pentru că asta simt și eu în fiecare zi, fără excepție.
Omulețul meu vorbește mult și multe, dar indiferent ce facem sau unde suntem, dacă aude sau vede apă curgând, mă întreabă:
-”Mama, cuge (curge) apa”?
E obligatoriu ca, în fiecare zi, cel puțin o dată, să vizităm fântâna din parc și să ne uităm cum curge apa.
Astăzi am ieșit împreună, cu cățelul să-și facă necesitățile fiziologice. Puiul meu ținea în mână lesa, în timp ce se uita la Rex, câinele vecinilor, cum se „ușura” și el.
Deodată, se uită la mine cu niște ochi mari și curioși, apoi mă întreabă:
– „Mama, cuge apa”? Am râs copios, a râs și el de râsul meu, apoi i-am răspuns:
– Nu puiule, nu curge apa, face pișu Rex!
A zâmbit și s-a uitat la mine, la fel de curios, apoi m-a intrebat:
– ”Da? a pempes”? (în pampers?)
Altă repriză de râs în doi.
– Nu puiule, Rex nu are pampers.
În astfel de momente din nou îmi spun că tot ce îmi doresc e să fim sănătoși; că mai avem atât de mult de oferit unul altuia, că mai avem de adunat niște amintiri memorabile bune de pus în rama sufletului.
Acestea sunt momentele care trebuie savurate și prețuite. Ele sunt momentele ce se transformă în amintiri de neuitat, pe care le ținem minte toată viața.
Să dăm frâu sufletului să zâmbească la fiecare ”perlă” a puilor noștri, la fiecare glumă a ”jumătății noastre” sau a colegilor, la fiecare răsărit de soare.
Cu drag,
Cristina
Sunteți minunati !💖🎀