Voi cât de bine stați cu prieteniile sincere?
Eu, dacă socotesc bine, îmi ajung degetele de la o mână când le enumăr și nu mi-e rușine cu asta.
Mă refer la prietenia sinceră pe care o găsim din ce în ce mai rar și la legătura strânsă pe care nu o poate rupe nici timpul, nici omul.
La prietena adevărată pe care dacă o suni la miezul nopții e acolo pentru tine.
La prietenia care rezistă distanței și tăcerii și la prietenele care te privesc cu inima, și nu cu ochii.
La prietene care atunci când suntem la pământ ne încurajează că totul o să fie bine și care ne înțeleg fără prea multe vorbe.
La prietenele care ne spun că ne iubesc mai mult decât pe-o soră și care ne fac inima să salte de bucurie pentru că le cunoaștem.
La prietenele „zurli” cu care împărtășim cele mai “nebune” gânduri.
La prietenele cu care vorbim ore în șir și tot nu ne terminăm poveștile.
La prietenele „de suflet”, care chiar dacă locuiesc în alt oraș sau altă țară, sunt cu noi mereu; cu care poate ne auzim mai rar, dar de fiecare dată cu aceeași bucurie.
La prietenele devenite mamă dinaintea ta, care îți dau cele mai bune sfaturi.
La prietenele care nu poartă poveștile voastre și în alte case.
La prietenele care se bucură sincer pentru fiecare reușită a ta.
La prietenele care suferă alături de tine, când nu ești bine.
La prietenele care râd și plâng alături de tine. La prietenele de la care ai mereu ceva bun de învățat.
Voi câte astfel de prietene aveți?
Cu prietenie,
Cristina