Cam așa ne găsește pe noi fiecare dimineață… lipiți unul de celălalt, de parcă toată lumea ar fi doar a noastră; fără filtru, nepieptănați, fără machiaj sau țoale bune de pozat… doar noi, eu și tu, și tu și eu.
Tu îmi asculți bătăile inimii, iar eu îți ascult respirația și savurez mirosu-ți pur, cum nu mai este altul.
Mă bucur de toată perioada aceasta minunată, maternitatea, deoarece știu că niciodată nu ne va mai fi atât de bine.
Prețuiesc timpul petrecut împreună pentru că oricât aș vrea, nu-l pot opri. Îl strig în fiecare zi: “timpule, te rog mai stai”, dar el trece nepăsător, de parcă nu m-ar auzi…
Dar tu, puiul meu, tu știi că timpul meu e timpul tău, că voi fi lângă tine mereu, la doar un “mama” și un braț distanță.
Tu știi că pentru tine, ușa inimii mele s-a deschis când te-ai născut, și se va închide deodată cu ochii.
Tu știi că pentru tine, dacă nu mai pot să umblu, mă târăsc.
Tu știi că pentru tine, dacă nu mai văd cu ochii, văd cu sufletul.
Tu știi că pentru tine, dacă nu mai aud, te ascult cu inima.
Tu știi că pentru tine, dacă nu mai pot să vorbesc, vorbesc prin semne.
Tu știi că pentru tine, atunci când nu mai pot, mai pot puțin.
Tu știi că brațele mele vor fi întotdeauna neobosite și suficient de mari ca să te cuprindă. Ele îți vor fi mereu casa caldă și primitoare.
Tu știi că ochii mei vor lăcrima de fericire la fiecare progres al tău, la fiecare etapă din viața ta. Vor râde și vor plânge împreună cu tine.
Tu știi care e locul tău în viața mea, că ești mai presus decât orice, mai presus de iubire, iar dacă aceasta e o greșeală, mâine aș repeta greșeala.
Te iubesc, copile drag, azi, mâine și mereu!
Din suflet, mama!