Se spune că cine nu are bătrâni, să-și cumpere…
Eu nu mi-am cumpărat, ci am primit în dar acum 10 ani, două bunicuțe calde și blânde, așa cum era bunica pe care am pierdut-o cu ani în urmă, dar care mi-a rămas lipită de inimă pentru totdeauna.
Așa cum sunt mai toate bunicile, care ți-ar da și soarele de pe cer dacă ar putea.
Anul trecut am pierdut-o pe prima iar acum două zile pe „buni Mia”, așa cum o striga Nataniel.
Draga de ea, cum se grăbea în ajunul Crăciunului să termine de cusut straița roșie pentru „puiuc”, în timp ce ne întreba: „cum a mere’ cu steaua de-a lungul satului fără straiță? În ce și-a pune colacii de la colindă?”
Draga de ea, cum i s-a încâlcit ața de zece ori că îi tremurau mâinile de grăbită ce era să o termine până vin primii colindători, și tot nu a renunțat… ” Că îi aci Crăciunul și straița nu îi gata”.
Draga de ea, cât se minuna de Nataniel, și în timp ce își punea pălmile pe față zicea: ” de când mama m-o făcut io nu am văzut un prunc așa cuminte”
Buni, dragă buni…
Un om cu carismă și principii corecte de viață, un om blând și frumos, cu bunătate în suflet și în glas, cu chipul senin și mâinile crăpate de timp și trudă.
Un om la care dacă i-ai călcat pragul casei, a știut să te facă să simți că aparții locului… Să te simți acasă.
Ieri dimineață m-a întrebat Nataniel unde e tata, când a văzut că lipsește din pat de lângă noi… I-am spus că s-a dus până la țară.
– „La buni Mia”? m-a întrebat curios…
I-am spus că buni Mia a plecat la Dumnezeu, printre îngeri.
S-a uitat la mine și mi-a zis zâmbind:
– ” Acum Mia cântă!”
Așa e puiule… De-acum Mia ne cântă din Cer; Dumnezeu a luat-o la El pentru că mai are nevoie de un înger.
Dar Mia a fost pregătită… Ne-a zis la ultima ei vizită că nu se teme de moarte, că toți suntem datori cu una.
Azi, mamaia, mama, buni, Mia, Maria, Măriuca, așa cum o strigam fiecare dintre noi, s-a dus „acasă la mama și la tata”, acolo unde se cerea în fiecare zi, în momentele de confuzie.
Buni, dragă buni…
Sunt fericită că te-am cunoscut, dar mai ales că te-a cunoscut puiul nostru, și tu pe el.
Azi buni dragă, aș vrea să-mi scot inima din piept, acolo unde te-am pus, unde ți-ai meritat locul, să te îmbrățișez o dată și să-ți spun vorbele nespuse… Dar, nu pot…
Te voi păstra în buzunarul de la piept, vie și colorată, iar tu buni dragă, adu Slavă Cerului așa cum o făceai în șoaptă de pe marginea patului.
Zbor lin spre îngeri, draga noastră dragă.