Dragă părinte

Dragi mame,

Aș vrea să nu vă mai învinovățiți pentru tot ce se întâmplă sau nu se întâmplă în casă, în viața voastră, în lumea întreagă.

Aș vrea să nu vă mai simțiți vinovate că sunt vase în chiuvetă, haine necălcate sau praf pe bibelouri. 

Aș vrea să nu vă mai simțiți vinovate când noaptea, pe furiș, foșniți staniolul de la cutia cu ciocolată.

Aș vrea să nu vă mai judecați atât de aspru că nu sunteți mama perfectă, pentru că știu, că v-ați scoate oricând inima din piept pentru puii voștri.

Aș vrea să vă amintiți mai des că sunteți unice și minunate, perfecte, exact așa cum sunteți.

Aș vrea să vă amintiți că puii voștri vă iubesc la fel de mult și atunci când sunteți ciufute sau ciufulite, că ei sunt cel mai bun exemplu de iubire necondiționată. Atât de mare e inima lor.

Aș vrea ca singura vinovăție pe care să o duceți în spate, să fie că nu v-ați făcut mai mult timp pentru voi. 

Că nu v-ați făcut timp să citiți 10 pagini din cartea preferată, că nu ați reușit să faceți un duș sau că nu ați ieșit cu o prietenă la taclale să povestiți despre orice sau nimic.

Dragă părinte,

Aș vrea să-ți amintești că viața este exact așa cum se vede prin ochii unui copil: iubire, bucurie, căldură și iertare.

Aș vrea să-i arăți în fiecare zi copilului tău că iubirea ta nu are limite și să-ți amintești că tu ești modelul lui în viață: de încredere, de iubire și de curaj.

Știu, poate că nu ai avut cea mai fericită copilărie, dar copilul tău trebuie să o aibă pentru că merită, și pentru că meriți și tu să retrăiești copilăria prin ochii puiului tău. 

Copilul are nevoie de tine ca cel mai bun partener de călătorie, în călătoria numită viață.

Aș vrea să nu uitați că nimeni niciodată nu vă iubi la fel de mult ca și ei, așa cum nimeni niciodată nu-i va iubi mai mult decât voi.

Dragă părinte,

Îți urez ca tu să fii fericit, nu anul. 

Anul va fi exact așa cum îl vom face. De noi depinde dacă va fi un an bun sau rău, ușor sau greu.

Putem să ne plângem de milă în fiecare zi, să ne trăim zilele cu mii de întrebări în cap, fără răspuns, cu griji și temeri pentru noi sau copiii noștri, sau putem să luăm viața de coarne, să o acceptăm, să o iubim, și să ne bucurăm de fiecare zi primită în Dar. 

Să ne amintim că timpul e ireversibil, iar dacă nu-i dăm zilei de azi ce e a ei, mâine poate fi prea târziu… pentru că mâine este o altă zi și nu știm a cui este.

 

Cu prețuire,

Cristina