În curând îi spunem „noapte bună” anului 2022, dar până atunci, aș vrea să nu uit să fiu recunoscătoare pentru tot ce am trăit în acest an, pentru tot ce am primit și pentru ce nu am primit.
Am primit mult… Poate mai mult decât merit și sigur mai mult decât am nevoie să fiu fericită.
Știu, poate nu ne dă Dumnezeu tot ce îi cerem, dar cu siguranță ne dă ceea ce El știe că avem nevoie.
Poate de multe ori nu înțelegem de ce ni se întâmplă unele lucruri, de ce nouă, dar uităm că Dumnezeu nu ne va da niciodată mai mult decât putem duce, iar planurile Lui sunt întotdeauna mai bune decât ale noastre.
Poate nu a fost fiecare zi din acest an o sărbătoare, dar dacă ne-am trezit în fiecare dimineață, am fost mai mult decât binecuvântați.
Poate nu avem cei mai mulți prieteni, dar printre toți, unul sincer tot avem.
Poate nu suntem cei mai iubiți dintre pământeni, dar pentru cineva suntem lumea toată.
Poate nu suntem cei mai puternici, dar suntem umărul pe care se găsește oricând alinare.
Poate nu avem cea mai fericită familie, dar avem o familie, iar pentru asta ne putem numi norocoși.
Poate că nu crăpăm de sănătoși ce suntem, dar dacă nu suntem imobilizați la pat sau conectați la aparate, și umblăm, vedem, simțim, atunci avem tot.
Poate că nu suntem putred de bogați, dar dacă nu ne zice POS-ul fonduri insuficiente când cumpărăm o pâine, atunci suntem mai bogați decât credem.
Poate nu avem cei mai buni părinți, dar până îi avem nu ne vom simți niciodată singuri.
Azi îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a mai dăruit secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni… pentru că mi-a mai dăruit un an.
Un an cu trăiri de tot felul, cu zile bune și mai puțin bune, un an în care am reîntâlnit copila de altădată, un an în care am căzut și m-am ridicat, un an în care am învățat să mă iubesc mai mult și să mă accept așa cum sunt… Imperfectă.
Îi sunt recunoscătoare pentru că mi-a dat mai mult decât am visat vreodată, pe Nataniel, puiul de om ce dă sens vieții mele. Omulețul care îmi topește inima de drag și care scoate în fiecare zi din mine tot ce am mai bun.
Azi îi mulțumesc mamei mele, eroina mea, pentru că pot să o aud în fiecare zi și pentru că e neobosită.
Azi le mulțumesc puținelor mele prietene cu care am împărțit încă un an, momente, zâmbete și gânduri.
Azi îi sunt recunoscătoare lui Steje al meu, pentru că m-a suportat încă un an chiar dacă a mai încărunțit pe alocuri 🙂.
Azi vă sunt recunoscătoare vouă, tuturor, pe care vă cunosc sau nu, pentru că fiind aici, mi-ați trecut pragul sufletului.
Vă mulțumesc pentru că existați, pentru că sunteți blânzi, pentru că sunteți aici, acum.
Vă doresc în noul an ce îmi doresc și mie: să trăiți frumos și să lăsați pe unde treceți urme de bucurie!
Cu recunoștință,
Cristina