Copile drag, copile bun…
Astăzi vreau să-ți spun o poveste…
O poveste pe care o vei citi la timpul ei…
Nu e o poveste cu prinți și prințese, ci e o poveste unică… e povestea vieții tale.
E povestea unui băiețel mult dorit și mult așteptat, ce a venit pe lume când în inima părinților lui mai domnea doar speranța. Speranța că cineva, cândva, îi va striga: mama și tata.
Speranța că Dumnezeu le va asculta rugile și le va binecuvânta familia cu un pui… un pui de om.
Speranța că o mânuță mică și pufoasă mă
va ține de mână pentru a se simți în siguranță.
Speranța că, odată, mă voi împiedica de jucăriile împrăștiate pe covor, iar poveștile copilăriei vor răsuna înainte de culcare.
Speranța că, odată, brațele mele vor oferi cele mai calde îmbrățișări.
Speranța că, odată, voi sta și eu lângă puiul meu să-i ascult respirația atunci când doarme.
Speranța că, odată, voi simți prin toți porii mirosul pielii bebelușești.
Speranța că, odată, dorința noastră va prinde viață.
Și așa a fost… Dumnezeu a decis ca minunea să se întâmple când lumea era cu susul în jos, în plină pandemie.
Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie fericirea pe care o trăiau cei doi viitori părinți, iar de atunci, viața lor a prins contur, a prins culoare. Viața lor „a prins viață”.
Timpul a zburat, iar tu, copil iubit, ți-ai cunoscut mama, acum 2 ani.
La ora 22:29, ți-am auzit pentru prima dată glasul. L-aș fi recunoscut dintr-o o mie, chiar dacă nu l-am mai auzit niciodată până atunci.
Apoi, te-au așezat pe pieptul meu și am stat așa nemișcați… piele pe piele. Sentimentul pe care l-am trăit atunci nu are egal și nu se poate exprima nici prin cele mai alese cuvinte.
Am început să plâng în timp ce tu te linișteai… plângeam de fericire, plângeam de drag, de dor, de emoție că ești acolo, că te simt, că te văd, că ești bine.
Nimic nu mai conta… te știam sănătos… era tot ce îmi doream…
Din clipa aceea, puiule, am fost nedespărțiți…
După 3 zile, am venit acasă și iubirea oferită s-a dublat.
Stăteam până noaptea târziu, uneori singură, alteori împreună cu tata, sprijiniți de pătuțul tău și plângând, te priveam cum dormi… parcă trăiam într-o poveste…
Mă rugam lui Dumnezeu și îl întrebam zilnic: Doamne, chiar e al nostru? Nu mai pleacă?
De atunci au trecut 2 ani… cei mai frumoși și mai intenși ani.
Doi ani petrecuți împreună… doi ani în care am încercat să-ți ofer tot ce am eu mai bun în mine… doi ani de maternitate, la finalul cărora am vrut să nu am nici cel mai mic regret că puteam să fac mai mult. Și am reușit. Nu am niciun regret… Mai mult de atât nu puteam. Am dat tot ce am adunat în cei 7 ani de așteptare… toată dragostea, toată răbdarea, toată grija, toată iubirea.
Aș putea spune că singurul regret e că s-a scurs timpul mult prea repede, dar nu vreau să spun asta…
Vreau să fiu recunoscătoare pentru cât și ce am trăit în acești 2 ani. Pentru șansa aceasta. Pentru câte am învățat unul de la altul, pentru momentele unice amprentate pe inimă, atât timp cât ea va bate.
Și da, chiar dacă oricât mă pregătesc pentru ceea ce urmează, uneori mă simt tot nepregătită, chiar dacă un ochi plânge, un ochi râde, pot să-ți promit că vom fi împreună mereu… Când vom fi la pământ, ne vom ține de mână și ne vom ridica împreună.
Puiul meu, minunea mea… Aș vrea să-ți spun că viața îți va fi doar fericire, și oameni sinceri, și suc dulce, dar nu pot.
Viața e cu de toate… cu bune și rele.
Mulți oameni vor călători alături de tine în trenul vieții. Unii vor fi doar niște simpli pasageri ce vor da jos la prima oprire, alții vor rămâne lângă tine doar atât cât le va fi bine, unii ți se vor lipi de suflet ca cerneala de o coală, dar vor pleca mult prea devreme, lăsând în urmă un bagaj cu emoții, sentimente și amintiri frumoase.
Iar cei din urmă… cei din urmă vor fi puțini, dar buni. Ei vor sta alături de tine până la finalul călătoriei. La fel de sinceri, la fel de fideli.
Aș vrea să știi că singurul care nu va pleca niciodată, dar niciodată, este Dumnezeu. În El să te încrezi mai mult decât în oricine și orice, pentru că El nu te va părăsi nici măcar atunci când ÎI vei sta cu spatele.
Dumnezeu este în TOT ce vezi, iar existența ta, a mea și a tuturor, se datorează Lui.
El este viață, iubire și bunătate!
Trăiește frumos, copile drag, fii om bun și un model de urmat prin tot ceea ce vei face și nu uita să lași urme frumoase pe unde calci și ușile deschise.
Copile drag, copile bun…
Te iubesc mai mult decât poate gura mea să exprime…
Te iubesc până dincolo de cuvinte…
Te iubesc mai mult decât am crezut vreodată că sunt capabilă…
Te iubesc până dincolo de stele…
Te iubesc mai mult decât pe inima ce îmi bate în piept…
Te iubesc până la capăt și după aceea…
La mulți ani, minunea mea cu ochi albaștri!
La mulți ani, copil frumos și bun!
La mulți ani, rază de soare!
Cu iubire nemărginită,
Mama.